Integrare senzoriala 

Adulţii şi copiii cu autism şi/sau alte tulburări de dezvoltare (aproximativ 90% din aceste persoane) pot să manifeste probleme în a acumula şi selecta informaţiile din mediu prin intermediul organelor senzoriale, şi de a procesa informaţiile senzoriale corect, astfel încât aceştia să se poată adapta la mediu și să funcționeze firesc în viața de zi cu zi.

Aceste pobleme de natură senzorială ar putea să fie cauza pentru unele comportamente de tipul: legănat, învârtit şi fluturat din mâini. După cum au fost descrise tehnicile de integrare senzorială de către persoanele cu autism, o simplă aplicarea de presiune la nivelul corpului poate să faciliteze atenţia şi nivelul de conştientizare a realităţii prin reducerea nivelului de aurousal (excitaţie senzorială).  Temple Grandin, în cartea sa, Emerge Labeled Autistic, povesteşte despre distresul  şi uşurarea rezultată în urma experienţei sale senzoriale.

Integrarea senzorială este un proces neurobiologic care face referire la modul în care creierul uman reuşeşte să integreze şi să proceseze informaţiile din mediu. Integrarea senzorială îşi concentrează atenţia în primă fază pe trei simţuri de bază: vestibular, tactil şi proprioceptiv. Interconxiunea dintre aceste 3 simţuri începe să se formeze înainte de naştere şi continuă să se dezvolte pe măsură ce copilul creşte şi interacţionează cu mediul înconjurător.

Simţul tactil include nervii care sunt situaţi la suprafaţa pielii şi care transmit informaţia la creier, informaţie de tipul: atingere uşoară, presiune, temperatură. Procesarea disfuncţională a informaţilor de tip tactil pot să fie observate prin: tragere când este atins, evitarea anumitor materale/ texturi, refuz în a mânca alimente cu o anumită textură, neplăcere în a-şi spăla părul sau faţa, evită mediile aglomerate, evită să se murdărească pe mâini (nisip, acuarele, lipici etc), manipulează obiectele doar cu vârful degetelor. Accepta atingerea doar a anumitor materiale

O astfel de procesare senzorială deficitară poate să ducă la: izolarea, iritabilitate, distragere a atenţiei sau hiperactivitate.

Sistemul vestibular face referire la structurile din urechea internă care detectează mişcările şi modificările în poziţia capului, spre exemplu, sistemul vestibular îţi spune dacă capul tău este ridicat sau înclinat. Disfuncţionalitatea în acest sistem se poate manifesta în două modalităţi. Unii copii ar putea fi hipersensibili la stimulare vestibulară şi ar putea avea reacţii anxioase la activităţi considerate normale pentru majoritatea copiilor (dat pe leagăn, topogan, balansoar etc). Ei ar putea să manifeste probleme şi în ceea ce priveşte urcatul şi coborâtul scărilor sau a dealurilor. Pe de altă parte uni copii ar putea să caute anumite experienţe senzoriale de acest tip (sărit, învârtit).

Sistemul proprioceptiv face referire la componenta de: muşchi, articulaţii, tendoane care oferă persoanei informaţii cu privire la poziţia corpului. Atunci când un individ prezintă deficite la nivelul sistemului proprioceptiv pot să apară comportamente de tipul: neîndemânare, rezistenţă la noi activităţi motrice, tendinţa de a cădea, lipsa conştientizării poziţiei corporale în spaţiu, dificultăţi în a manipula obiecte mici, târâre minimă ca şi bebeluşi. De asemenea, o altă dimensiune este dată de abilitatea de a plănui şi executa diferite activităţi motrice.  

Sistemul senzorial vizual: copilul cu autism se autostimulează vizual şi pot ignora orice alţi stimuli din natură; lacopilul cu autism predomina utilizarea organului vizual, de multe ori putând fi  întrerupt din activitatea pe care o face doar dacă i se oferă un stimul vizual sau se intră în campul lui vizual. Din păcate, copilul poate să nu își dea seama de asemănările și deosebirile  dintre cuvinte scrise, obiecte si chipuri și nu observă expresiile feței sau gesturile  celorlalți.

 Sistemul senzorial auditiv: la copilul cu autism poate apărea hiper-sensibilitate auditivă, manifestată prin a face singur mult zgomot ca să blocheze zgomotele altora, își acoperă  urechile, îi place să aibă căștile pe urechi. Apar dificultăți in a recunoaște diferentețe dintre sunete, intruțiunile verbale complexe pot să il confuzeze.

 Sistemul senzorial olfactiv (mirosul) si sistemul senzorial gustativ (gustul): au ca funcție percepția stimulilor olfactivi și gustativi, avertizand în legătură cu eventualele pericole.

 Ce ne propunem prin stimulare senzorială la Asociația Autism Transilvania?

Copiii cu tulburări de stimulare şi integrare senzorială, în majoritatea timpului, nu se simt în sigurantă.  De cele mai multe ori, la provocari cotidiene, cum ar fi de pildă o simplă îmbrăţişare, ei răspund într-o manieră ineficientă, iar feedback-ul va fi, din păcate de cele mai multe ori, pe măsură.

În centrul nostru de zi avem amenajate două camere senzorială, care se doresc a fi un spaţiu sigur, adaptat nevoilor fiecărui copil. Un loc în care îşi pot „încărca” aceste nevoi într-un mod controlat, asistat de către o persoană avizată, în care se pot linişti şi îşi pot controla simţurile.

De asemenea, în cadrul programelor individualizate de terapie, copiii primesc și stimulare senzorială, sub coordonarea unui specialist cu mare experiență în domeniu, doamna Dawn Hoffman.

Principalele obiective ale terapeutului sunt cele de a: da copilului acele informaţii senzoriale care să îl ajute pe copil să îşi organizeze sistemul nervos central, să asiste copilul în a-şi modula sau inhiba stimularea senzorială, asistarea copilului în a avea un răspuns cât mai adaptativ la stimuli.

Fiecare copil care va opta pentru acest program va beneficia de un profil senzorial complex, bazat pe informaţiile obţinute din surse şi contexte cât mai variate şi de un plan individual de integrare senzorială. Materialele-stimul vor fi extrem de variate astfel încât să acopere cât mai mult din nevoile copilului, iar creativitatea şi spontaneitatea vor fi încurajate de ambele parţi, atât copilul cât şi terapeutul. Periodic se vor organiza şi intalniri cu parinţii, iar doritorii pot chiar experimenta beneficiile camerei senzoriale.